20px

EXCURSIE DE 2 ZILE

 TRASEU: Drobeta Turnu Severin – Turda – Alba Iulia  – Sibiu – Brasov
 DATA DE PLECARE: 04 Iulie 2020
 PROGRAM: 
  Ziua 1: DROBETA TURNU SEVERIN – TURDA
Pornim din Drobeta Turnu Severin dimineata, la ora 08:30 si ne indreptam spre Turda, pe traseul Hateg – Hunedoara – Turda. Vom face un scurt popas la Deva, unde vom vizita Cetatea Deva, dupa care ne vom indrepta catre Turda unde  vom petrece prima noapte de cazare la o pensiune din zona*.
   Ziua 2: TURDA – SIBIU – SAMBATA DE SUS
Dupa servirea micului dejun, incepem aventura indreptandu-ne catre Alba Iulia si apoi catre Sibiu. De vizitat in Sibiu: Turnul Sfatului, Muzeul Brukenthal, Podul Minciunilor. Ne deplasam apoi catre Sighisoara, pentru a vizita orasul denumit “Perla Transilvaniei”. Dupa vizitarea acestuia, ne vom indrepta catre Sambata de Sus, unde vom lua cina si vom petrece a 2-a noapte de cazare la o pensiune.
   Ziua 3: SAMBATA DE SUS – BRASOV – DROBETA TURNU SEVERIN
Dupa servirea micului dejun, ne vom indrepta catre Poiana Brasov, unde ne vom relaxa admirand peisajele, dupa care vom continua deplasarea catre orasul Brasov, oprindu-ne pentru o vedere panoramica pe masivul Tampa. Vom vizita Piata Sfatului si Gradina Zoologica din Brasov, si apoi ne vom continua drumul catre Drobeta Turnu Severin pe ruta Brasov –Curtea de Arges – Targu Jiu. 
   Sibiu este un oras imporant din Transilvania, situat langa centrul geografic al Romaniei, la aproximativ 20 km de Muntii Fagaras. Sibiu a fost cel mai mare si mai prosper dintre cele sapte cetati cunoscute in limba germana ca Siebenburgen, construit in secolul XII de catre colonistii germani. In secolul XIV, orasul era deja un important centru comercial, iar din anii 1860 a devenit resedinta mitropoliei. Sectiuni din zidul medieval inca strajuieste zona istorica a orasului, care, asemeni Sighisoarei si Brasovului, trezeste o senzatie germanica. Sibiu are doua zone: Orasul de Sus, care contine cea mai mare parte din cladirile istorice si care a fost partea mai bogata, si Orasul de Jos, care a fost zona industriala a orasului, inconjurata de ziduri si turnuri de aparare ce vegheaza aspura raului Cibin, care trece prin Sibiu. In 2007 orasul a fost Capitala Culturala Europeana, impreuna cu Luxemburg.
   SERVICII INCLUSE:
- transport cu autocar clasificat
- cazare 2nopti hotel 3*
- mic dejun
- insotitor de grup din partea agentiei
20px

POZE

Horezu

detalii

Horezu

Ceramica de Horezu este un tip de ceramică românească specific orașului Horezu, din județul Vâlcea. Simbolul dominant în pictura vaselor de ceramică din Horezu este cocoșul, alături de figuri precum steaua, șarpele, copacul, peștele, soarele, spicul de grâu, pomul vieții și coada de păun, majoritatea simboluri creștine. Ceramica de Horezu este smălțuită și arsă de două ori.

În cadrul celei de-a şaptea sesiuni a Comitetului Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial, care s-a desfăşurat la Paris, în zilele de 3-7 decembrie 2012, UNESCO a decis înscrierea ceramicii româneşti de Horezu în lista Patrimoniului cultural imaterial mondial.

Potrivit celor de la UNESCO, confecţionarea ceramicii de Horezu este un meşteşug tradiţional unic, practicat atât de bărbaţi, cât şi de femei, în partea de nord a judeţului Vâlcea, procesul de fabricaţie fiind divizat. Bărbaţii sunt cei care se ocupă cu extragerea lutului, care este, ulterior, curăţat, porţionat, udat, frământat, tescuit şi amestecat, devenind astfel materia primă cleioasă din care sunt confecţionate celebrele vase roşiatice de Horezu. La rândul lor, femeile sunt acelea care decorează obiectele, folosind tehnici şi instrumente specifice, cu care desenează modele tradiţionale. Îndemânarea şi talentul de a combina formele şi culorile definesc personalitatea şi unicitatea acestui tip de ceramică. Culorile sunt vii şi variază de la maro închis, roşu, verde şi albastru până la celebrul ivoriu de Horezu (alb-gălbui, culoarea fildeșului).

Muzeul Brukenthal

detalii

Muzeul Brukenthal

Dorinţa baronului Samuel von Brukenthal de a-şi transforma palatul într-unul din cele mai importante muzee de artă europeană s-a împlinit la câţiva ani după moartea sa, în 1817 când palatul şi-a deschis pentru prima dată porţile pentru publicul larg.

Două secole mai târziu, în anul 2010, Muzeul Brukenthal a fost distins cu premiul Uniunii Europene pentru Patrimoniul Cultural-Europa Nostra.

Astăzi, muzeul structurat în Galeriile de Artă Europeană, Galeriile de Artă Românească şi Galeriile de Artă Contemporană expune un patrimoniu extrem de bogat şi diversificat de pictură, sculptură, stampe şi cartografie. Printre autorii de seamă a căror opere sunt expuse în muzeu îi amintim pe: Jan van Eyck, Antonello da Messina, Hans Memling, Lorenzo Lotto, Pieter Bruegel, Franz Neuhauser, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Corneliu Baba, alături de mulţi alţii.

Dar, dincolo de colecţia bogată, palatul, monument în stil baroc, impresionează prin arhitectura sa bine păstrată, elementele de detaliu atât de interior cât şi de exterior şi mobilier, majoritatea pieselor vechi de peste două secole.

Podul Minciunilor

detalii

Podul Minciunilor

Odată cu trecerea anilor, construcţia şi-a căpătat numele de Podul Minciunilor, iar originile acestei denumiri pornesc de la mai multe legende. Cea mai cunoscută dintre ele spune că podul are urechi, şi că cei care vor spune o minciună în timp ce îl traversează riscă să se prăbuşească de la înălţime. O altă legendă spune că înainte-vreme, târgoveţii prinşi că îşi păcăleau clienţii erau aruncaţi peste pod.

„O altă legendă, legată tot de târg, mai spunea că negustorii, ca să poată să intre, să-şi vândă marfa în târg, trebuiau să plătească o taxă. Iar în cazul găinilor, pentru găinile negre se plătea o taxă mai mică, iar pentru găinile albe, o taxă mai mare, deoarece acestea se spunea că ouau mai mult. Şi atunci negustorii, ca să-şi plătească taxa mai mică, vopseau găinile albe, în negre.”

Ultimele două legende se referă la tinerele cupluri. Una vorbeşte despre fete aruncate de pe pod după noaptea nunţii, dacă se dovedea că au minţit când au spus că sunt fecioare. O alta, ceva mai credibilă, se referă la întâlnirile sibiencelor cu cadeţii Şcolii Militare. Pe pod le promiteau băieţii tinerelor că le vor lua de soţii, dar nu se mai ţineau niciodată de cuvânt.

Exact care dintre legende e cea adevărată, dacă nu cumva toate sunt minciuni, desigur, nu se ştie. Cert este că podul şi-ale sale legende atrag zilnic turişti din întreaga lume.

Cetatea Devei

detalii

Cetatea Devei

Cetatea Devei este atestată documentar în 1269. Monument istoric, devenit simbol al Devei, cetatea, în forma pe care o are în prezent, este un punct important turistic, stârnind interesul vizitatorilor atât prin ruinele ei cât și prin poziția sa care domină orașul. Monument istoric și de arhitectură laică, Cetatea Devei a fost construită la mijlocul secolului XIII pe Dealul Cetății, pe locul unei așezări dacice de tip oppidum și este menționată documentar cu numele de „Castrum Deva”.

Zidurile cetății au fost asediate deseori de țărănimea iobagă culminând cu asediul din 1784 în timpul răscoalei lui Horia, Cloșca și Crișan. La sfârșitul sec. XIII, Cetatea a fost lăsată în părăsire până în 1817 când a fost restaurată de împăratul Francisc I. În timpul revoluției de la 1848, Cetatea a fost ocupată de o garnizoană de soldați austrieci fiind distrusă în urma exploziei depozitului de muniții. Complexul Cetății constă din edificiul central de pe culmea dealului și din trei incinte prevăzute cu porți și întărite cu turnuri de apărare și contraforturi.